Nicolae Caratanã

Petru Valureanu - Tomis, nr. 6, 1989, Sub semnul simetriei.

Poetul dobrogean Nicolae Caratana adauga bibliografiei sale lirice (Lampadoforie, poeme, Editura Cartea Româneasca, 1972; Lâna de aur, poeme, Editura Cartea Româneasca, 1975; Inscriptii rupestre, Editura Cartea Româneasca, 1981; Asteptu soarile, poeme aromâne, Editura Litera, 1985) a cincea placheta de versuri, intitulata semnificativ, Arbori (Editura Litera, 1989).

"Eu nu am scris nici o carte / cartile m-au scris pe mine" ne declara Nicolae Caratana, cu un orgoliu abia retinut, sugerând si aderând la ideea clasica a participarii si identificarii totale a creatorului cu opera sa. Poetul Nicolae Caratana are o buna scoala a versificatiei, ritmând si rimând impecabil, maestri sai nedeclarati fiind Eminescu si Arghezi, ale caror "sonuri" transpar, bine asimilate în stil personal: "Adevar zic voua, / Sufletul meu e suflet numai când ploua! / Când chiciura-mbraca pomii pe fata, / iar fiece ram pare-o lampada, / capat un suflet din flori de gheata / si din broderii de zapada" (Suflet); sau: "Mi-ai facut cuvântul orb, / din silabe curgea apa. / Corpul nu mai mi-era corp, / refuza sa ma încapa. // Refuza sa ma sustina, / refuza sa-mi fie vas. / Vorbele, cersind lumina / se vorbeau fara de glas" (Numai dragostea ramâne). Temperament melancolic, Nicolae Caratana este înclinat deseori spre reflexivitate, cu substrat moral mai ales, ca în poemele Nume de leac, Sfinx, Mult mai adânc si mult mai înalt, la care se adauga pledoaria sincera pentru puritate, pentru trairea plenara a unei vieti nesofisticate si nefalsificate: "Uneori aa vrea sa dorm într-o floare / un somn aratare, un somn naluca, / somn care sa ma traduca / în cât mai multe chipuri si fete, / fie chiar si-n dezmad, / ele de la mine sa-nvete, / eu de la ele sa-nvat" (Somn într-o floare).

Sententios la modul abstract ("Chipurile se nasc numa-n desert, / Desertul nu e desert, e devenire. / Este Timpul copt, Timpul fiert, / este fire, dar e si nefire" - (Chipul), pretios pe alocuri, Nicolae Caratana îsi investigheaza conditia umana si morala cu tenacitate, alcatuind un fel de abecedar al puritatii si autenticitatii trairilor ca-n frumosul poem Ramânând tie însuti copil, din care citam: "Niciodata nu vei sti cine esti, / pâna n-ai citit vântul ce bate-n feresti / si n-ai învatat mestesugul subtil, / arta de-a crea simtaminte, / ramânând tie însuti copil, / devenind tie însuti parinte".

Nicolae Caratana pare sa fi ajuns, ca poet, la propria sa maturitate artistica, realizând ca viata si cuvintele alcatuiesc un tot unitar, dialectic. Nmele sau se înscrie în lista creatorilor lirici de la Pontul Euxin, care, prin talent, abnegatie si travaliu, dovedesc, anual, ca nu "mânjesc marea cu valuri", cum spunea Eminescu, ci, realmete, scriu o poezie de buna calitate.

Inapoi: Referinte Critice