"Numai durerea m-a determinat sa descopar poezia. Dupa atātea esecuri, simteam nevoia sa plāng, ori nu poti plānge mai bine decāt numai prin poezie. Prin poezie plānsul se transforma īn cāntec..."
Poetul Nicolae Caratana

Nicolae Caratanć

Enache Puiu - Istoria literaturii din Dobrogea:


  • Enache Puiu - Istoria literaturii din Dobrogea, Ed. Ex Ponto/2005, pag.472-476-Expresionistii.

    Un poet dobrogean contemporan amintind prin destinul omului si cel al scriitorului, de Anton Pann, este Nicolae Caratana. Nascut īn preajma primului razboi mondial (14.07.1914), īn sudul Dunarii (comuna Horopani - Macedonia greceasca), fiind deci aromān de obārsie, N. Caratana a fost, asemenea creatorului pasoptist amintit, un autodidact, ca unul care nu a avut decāt studii elementare, facute īn limba greaca, la scoala primara din comuna natala. Faptul acesta, care l-a tinut īn tot felul de activitati marunte, din anul 1925 (cānd familia s-a stabilit īn comuna Ezibei din judetul Caliacra) pāna la decesul din Constanta, īn 1992, nu l-a īmpiedicat totusi sa cunoasca cāteva limbi fundamentale (greaca veche, germana) si sa-si faureasca un larg orizont literar/cultural. Condamnat, īn 1949, la doisprezece de ani de detentie si trei ani de domiciliu obligagoriu īn Baragan, pentru uneltire īmpotriva regimului comunist, omul acesta marunt, masliniu la fata si tacut, tacut de tot a fost de o mare sensibilitate si tenacitate interioara, purtāndu-si cu demnitate nedezmintita crucea, prin īnchisorile Jilava, Vacaresti, Gherla si Aiud, ca si prin lagarele de munca de la Canalul Dunare-Marea Neagra.

    Desi traind īn cultul poeziei, N. Caratana n-a putut debuta īn volum decāt tārziu catre vārsta de 60 de ani, iar atunci cānd a facut-o (vol. Lampadoforie, 1972), cu cāteva exceptii, a fost īntāmpinat cu parcimonie. Spunānd aceasta nu ne gāndim la epigrama prieteneasca ce i-a fost dedicata de Ion Caraion ("Caratana, negresit, / E-un poet cu ghinion, / Caci īl are el pe CARA, / Dar nu-l are pe ION"), ci avem īn vedere interdictia impusa de cenzura politica de a se scrie pozitiv despre fostii detinuti. Asa se face ca N. Caratana este si el, astazi īnca, un creator pe care critica literara are obligatia sa-l restituie la dimensiunea lui artistica reala: unul dintre cei mai valorosi poeti ai timpului sau. Avānd īn vedere biografia omului si factura literaturii realizate de acest remarcabil scriitor credem ca o prima constatare care trebuie facuta, cānd se vorbeste despre poezia lui, trebuie sa se refere la mediul cultural din care ea a aparut. N. Caratana si-a modelat profilul artistic īntr-o perioada (1936-1985) a contradictiilor cultural-literare cu multe īmpliniri, dar si cu mari prabusiri. Reflex al unui indiscutabil har artistic nevoit sa se exprime īn īmprejurari dramatice, poezia lui N. Caratana este, totodata, un produs al spiritualitatii nationale romānesti atestānd īn plan poetic atāt continuitatea (cu marile repere T. Arghezi, L. Blaga, I. Barbu) cāt si discontinuitate.

    Ceea ce da greutate si impresioneaza īn cazul acestui discurs poetic, este, īn egala masura, profunzimea continutului ideatic si uluitoarea maturitate a mijloacelor de expresie neobisnuite. Ivita asemenea lavei fierbinti din strafundul vulcanului īn eruptie, lirica celui īn discutie, de natura expresionista, reprezinta dialogul grav al autorului ei cu sine si cu universul, īntr-un spectru larg de probleme existentiale. Pentru aceasta, cautānd sa dea raspuns īntrebarilor chinuitoare si sa-si lamureasca punctul de vedere, apeleaza de regula la mituri vechi sau moderne, religioase sau laice, luate acestea ca metafore sau simboluri. Convocānd īn cartile sale pe Ahile, Ulise, Narcis, Polifen, Mesetrul Manole etc., poetul faureste si propune cititorului un univers cu totul aparte, recognoscibil de departe si atractiv.. Odata cu aceasta, emblematica pentru poezia lui N. Caratana este si starea de suflet instituita īn versuri - stare de dureroasa neliniste a creatorului superior aspirānd la perfectiune si mereu nemultumit (Dimensiuni, vol. Arbori) ca si viziunea cu totul originala asupra realitatii, cum se-ntāmpla īn aceste exemple:

    Eu nu am scris nici o carte,
    cartile m-au scris pe mine.
    Nu ma scriau, ma trimiteau mai departe
    pān' la oricare, pān' la oricine.

    Uneori ma petreceau īn oglinda
    sau īn ceva stravazut,
    īntr-o carte care se perinda
    īntre netrait si nevazut.

    Eu nu ma pricep sa le chem,
    ele ma cheama.
    Cred īn mine ca īntr-un totem
    care-si va naste propria-i mama.

    Parinti straparinti
    Bun va naste īn toate partile,
    precum aureola īi naste pe sfinti,
    iar literele īsi nasc cartile.
    (Eu nu am scris nici o carte, vol. Arbori)

    si:

    Pasarile ne compatimesc.
    Si-au pierdut aripile, īsi zic,
    zburānd nu stiu prin ce viscol ceresc,
    prin ce Absent, prin ce Nimic.

    Totusi ei
    se cred odrasle de zei.

    Goi de aripi, cānd īncearca sa zboare,
    far' a gāndi ceva mai rasfrānt,
    īn loc sa se-nalte la soare,
    se leaga mai mult de pamānt.

    Sarmanii!
    Daca-ar fi ramas la starea de pasari
    ar vi trait cu mai mult rasuflet
    si mai mult alai,
    fara zbucium de suflet,
    fara goluri de rai.
    (Mult mai adānc si mult mai īnalt, vol. Arbori)

    Sfera de cuprindere a tematicii vietii īn lirica lui N. Caratana este ampla, prioritare devenind textele care vizeaza identitatea artistului. Observate īn intimitatea lor, multe din poeziile scriitorului nostru sunt niste poetice meditatii, care pun īn lumina obsesia acestuia privind geneza sa. Framāntat īn acest sens, poetul se īnchipuie o fiinta ivita din nedesarvāsirea materiei, spirit ales menit a se autodesavārsi īn timp, prin sine īnsusi, de-a lungul generatiilor, pāna la ipostaza ideala (Nastereø Nasterea cea mai adevarata, Mai zamiseste-ma etc.): "Nu stiu ce piatra sau lut / tocmai acum m-a nascut. // Trebuia mai īntāi sa-mi īngrop / tot ce-a fost schiop / si olog / īn starea mea de inorog // Sa fac sa nu scapete / starea mea de statuie-a lui Brahma cu o mie de capete. // Sa n-aibe vulnerabil calcāi la vreun glas / starea mea de-naripat Pegas. // Pāna-a ma naste, cale de mi de nunti / pregatitu-mi-am drumul cu sesuri si munti. / cale de mii de mormānturi, / pregatitu-mi-am drumul cu ape si vānturi. // Cale de mii de fronturi / pregatitu-mi-am drumul cu orizonturi, // Ascuns. / Ascuns sub atātea nisipuri, / iata-ma, ies / Din starea mea de statuie-a lui Brahma cu-o mie de chipuri, / fiece chip ma naste cu un alt īnteles." (Nastere, vol. Lampadoforie). Sau: "Mai zamisleste-ma, tata, / fii salahor / lucrāndu-ma la lopata, / pān' la nu stiu ce zbor. / Dezgroapa-ma din stramosul pamānt, / pān' la nu stiu care cuvānt, / din cele ce spune si cele ce nu ni le-a zis, / pān' la nu stiu ce vis. // Dezgroapa-ma cu pintenul tārnacopului / pān' la setea de īnalturi a plopului. / Pune zagaz si m-aduna din apele vadului / pān' la foamea de piscuri a bradului. // Pastor, uneori pe plaiul tau, teafarul, / covārsindu-te crestele si genuna, / culege-ma din cāntecul ce-l cānta luceafarul / si din cāntecul ce-l cānta luna. // Din multimea de chipuri ce le porti īn tine, / alege-mi chipul ce mi se cuvine. "(Mai zamisleste-ma, vol. Lampadoforie).

    Important sa constatam aceeasi lucida īndrazneala a acestui poet īn sfera structurii lingvistice a textului. Ca altadata Tudor Arghezi ori Nichita Stanescu, Nicolae Caratana este preocupat de posibilitatile expresive ale limbajului si din acest sentiment apare aspiratia la "vreuna din limbile viitoare". Optānd pentru "schimbarea la fata a cuvintelor", el intervine sintactic comprimānd exprimarea sau inventeaza sintagme si cuvinte noi ("somn aratare", "somn naluca", "plānge plānsul", "pretimp", "postsānge", etc.), mijloace care sporesc expresivitatea.

    Un capitol tematic semnificativ al creatiei lui N. Caratana īl reprezinta poeziile de dupa gratii - suma de poeme concepute īn timpul detentiei din īnchisorile comuniste. Apelānd la o varietate de modalitati si stiluri, textele respective apartin unor "genuri" diferite, dar se aseaza toate sub cupola aceleiasi vii emotivitati generate de drama umana. Sunt poeme care sensibilizeaza, īnainte de orice, prin substanta lor, compuneri īn versuri carora strabate ecoul prelung al unor realitati cutremuratoare ce īndeamna la meditatie si veghe:

    "Unde sunteti, unde, unde
    voi din dubele fantoma?
    Īntreb vāntul, nu raspunde,
    Īntreb zarea, cade-n coma ...

    Unde-s dubele plecate
    īntr-o noapte chioara, dura?
    Sufletul īntors pe spate
    le blestema si īnjura

    Vreo padure sub un munte
    poate-ar sti sa spuna drept
    cum v-au īmpuscat īn frunte,
    sau īn ceafa, sau īn piept.

    Poate-o vale-ngusta, sumbra,
    vreun pārāu facānd gālceava,
    vazu umbra dupa umbra
    cum fu īmpuscata-n ceafa.

    Pote-un cer bolnav de stele
    auzind gālceava-afara,
    a vazut printre perdele
    cum si unde va-ngropara."
    (Interogatii, Gherla, 1954)

    Egal cu sine, adica situāndu-se la īnalte cote artistice, se arata a fi Nicolae Caratana si īn poemele īn aromāna, unde ocupa un loc īn primele rānduri.

    Alte opere: Lampadoforie (Cartea romāneasca, 1972); Lāna de aur (Cartea romāneasca, 1975); Inscriptii rupestre (Cartea romāneasca, 1981); Arbori (Litera, 1989) s.a.

    Referinte: Iorgulescu, M. - Lampadoforie, īn: rev. "Luceafarul", 3.II.1973; Cāndroveanu, Hristu - Lampadoforie, in: "Contemporanul", din 15 iunie 1973; Piru, Al. - Profil N. Caratana, īn: rev. "Cronica", 19.12.1976; Cucu, St. - Portrete dobrogene, īn: rev. "Tomis", nr. 2, 1994 s.a.

    Inapoi: Referinte Critice