Nicolae Caratanã

Dorin Tudoran - România libera, 24 feb. 1973, Nicolae Caratana, Lampadoforie.

Putine din debuturile ultimilor ani recomanda poeti de descendenta argheziana. Preocuparea pentru slefuirea cuvintelor, folosirea rimei nu numai pentru muzicalitate, ci pentru crearea incidentei unor sugestii poetice sunt absente în multe din cartile debutantilor de azi. N. Caratana reprezinta, în acest sens, o exceptie, poezia sa din volumul aparut recent la Editura "Cartea româneasca" revendicându-se din sorgintea Cuvintelor potrivite.

Poezia program a cartii, arta poetica a autorului, ni se pare a fi "Cuvinte". Citam: "Caut si chem, / Cuvântul orbit Polifem? / Cuvântul Iona înghitit de chit / ramas neproorocit? / ... / sau numai cuvântul argonauti / când siluiau Bosforul îndrazneti si tacuti? /". Pygmalion modern, poetul farueste din cuvinte un centaur de existenta caruia începe a se teme: "/Atât de mult semanam între noi, / ca la judecata de-apoi / se va-ntreba coclaurul: / Care e mesterul? Care-i centaurul? /". (Centaur). N. Caratana, este un poet care se bucura stiind ca-si obliga cititorul sa mai rasfoiasca dictionarul: uneori cu câstig (tumul, simun, sfor), alteori pe degeaba (idumeu, plerom, peleg).

Vigoarea suflului poetic dublata de o reala voluptate pentru îndrazneala lexicala aminteste, câteodata, de Ion Gheorghe, alteori, de Nichita Stanescu. Fata de autorul "Megaliticelor" îl apropie si o constiinta ferma a unei origini care invoca fie fabulosul ("Pân-a ma naste, cale de mii de nunti / pregatitu-mi-am drumul cu sesuri si munti. / Cale de mii de mormânturi / pregatitu-mi-am drumul cu ape si vinturi.") fie concretul în formele lui primare ("Descopar aici, strigari fara timbru, / desenele mele prin pesteri / câte-un cerb, câte-un zimbru, / de parca-n trecutele-i cresteri / sufletul meu putând cu el însusi sa semene, / redatu-s-a-n piatra cu dalta de cremene. / "). Apropierea de poezia lui Nichita Stanescu se produce mai mult prin accesul la o anumita gestica, la suprafata, si mai putin la esente. Iata un exemplu: "Ma talmacesc si ma declin / la picioarele felului tau nedeplin / si ard / la picioarele felului tau bastard. / Cum clipa trecuse prin trac, / iar nelinistea-i dom, / ma-ntreb, care din noi e copac? / Care din noi este om? /" (La un arbore salbatec ). De altfel, unul din tributurile platite uneia sau alteia din modele poeziei de azi, N. Caratana îl da tot poeziei autorului "Necuvitelor". În Lampadoforie întâlnim frecvent un împrumut neacoperit, neconvertit în sensibilitate proprie: "nestrigatele strigari", "nedestinatul destin", "nefiintele", "nehotar", "nerostit cuvânt", "negraitul grai", "nevisatul vis", "nedurutul dor", "nejucatul meu joc", "nescrisa carte", "nerevelatu-ti chip", etc.

Oricum, reusitele volumului (vezi "Enthymesis", "Atanasie", "Eidosos", "Furturi" si altele), propun un profil liric interesant, cu reale sanse de împlinire în momentul în care îndraznelii de azi. N.Caratana îi va darui o mai mare doza de personalitate proprie.

Inapoi: Referinte Critice