"Numai durerea m-a determinat sa descopar poezia. Dupa atâtea esecuri, simteam nevoia sa plâng, ori nu poti plânge mai bine decât numai prin poezie. Prin poezie plânsul se transforma în cântec..."
Poetul Nicolae Caratana

Nicolae Caratană

A.I.Brumaru - Revista Astra, aprilie 1973:


  • A.I.Brumaru - Revista "Astra", aprilie 1973, (Caiet Litera).

    S-a spus, într-o formula care a ajuns celebra: spiritul si litera, chiar daca e vorba de literatura litera însasi e o emisiune a spiritului acesteia. Ea, cu alte cuvinte, e un semn de umanitate, singur omul imaginând ideografic universul.

    Ideea aceasta mi se pare exacta ori de câte ori ma aplec asupra unei carti, pentru ca în fiecare fila scrisa omul resemnifica lucrurile si fenomenele lumii.

    Un re-semnificator, ca sa folosim acelasi cuvânt, pe linia lui G. Murnu, este si macedoneanul N. Caratana (Lampadoforie, "Cartea româneasca", 1972). El vorbeste chiar de o rostire hieroglifica (hieroglific glas), una, deci, care realizeaza pentru fiecare element al universului fenomenal un semn. (Merg) Ca si înaintasul ssu, N. Caratana utilizeaza, dupa modelul aromânesc, dimensiunea eufonica a limbii, ecoul straturilor ancestrale (semanând în acest punct si cu clujeanul Teohar Mihadas, poet de aceeasi sorginte). Unele cuvinte, prin folosirea prefixului, pe aceeasi linie a lui Murnu, desemneazs existente primordiale ("pretrupul"), dând, cu asta, un sens nou , nebanuit, unei realitati actuale. În aceeasi ordine G. Murnu are: "stranoapte", "în harfa" s a.). Iata spre exemplificare doua din acest frumos poem: "Nu simti ca-ntre noi e un schimb de durate? / sau trec stihiile necreate / Nu simti ca-ntre noi se fac schimburi de dor? / (sau trec stihiile care se vor) / / Lasa-ma-acum sa-ti fiu ruda, / fosneste-mi prin voci, rasfrânge-le / O, de-ar putea cineva sa-ti auda pretrupul, postsângele!" (La un arbore salbatic).

    Exista la poetii nascuti in Pind, poate din cauza unor conditii psiholingvistice speciale, o interogare asupra cuvântului, de unde si o lucrare asupra acestuia: "Caut si chem- scrie N.Caratana - / Cuvântul orbit Polifem? Cuvântul Iona înghitit de chit / ramas neproorocit? / Cuvântul Moise, fraged copil / pescuit de pe Nil? / Cuvântul înlantuit Prometeu? / Cuvântul Androcle recunoscut de leu - / sau numai cuvântul argonauti / când siluiau Bosforul îndrazneti si tacuti?" (Cuvinte).

    N. Caratana e un poet interesant (a ase vedea exceptionalul poem: Calul) asupra caruia critica trebuie sa revina.

    Inapoi: Referinte Critice