"Numai durerea m-a determinat sa descopar poezia. Dupa atâtea esecuri, simteam nevoia sa plâng, ori nu poti plânge mai bine decât numai prin poezie. Prin poezie plânsul se transforma în cântec..."
Poetul Nicolae Caratana

Nicolae Caratană

Biografie


  • Poetul Nicolae Caratana s-a nascut la 23 ianuarie 1914 (data incerta) în localitatea Horopani din Macedonia - Grecia, situata între orasele Veria si Naoussa, de pe istorica artera de comunicatii Via Egnatia. Din informatiile pe care le-a obtinut de la bunicul in linie materna, era convins ca familia sa este originara din partea Albaniei si ca, ulterior, odata cu migratiile de populatie din Albania catre Macedonia centrala, s-au stabilit in localitatea Horopani, dupa ce mai intai, au locuit o perioada de timp si pe Muntele Viciu (o ramificatie a Muntelui Gramos).

    S-a nascut intr-o familie saraca. Tatal sau era muncitor forestier, lucra departe de casa. O perioada de timp a lucrat si in America. La varsta de opt ani, fara ghiozdan si rechizite s-a prezentat singur la scoala din sat, scoala cu predare in limba greaca. La inceput nu intelegea nimic, dar avand o memorie foarte buna a facut mari progrese in insusirea limbii grecesti si a cunostintelor elementare, in ultimii ani ajungand premiantul clasei.

    In urma schimbului de populatie intervenit intre Grecia si Turcia, statul grec a fost nevoit sa expropieze ternurile, astfel ca pastorii romani nu mai gaseau locuri pentru turmele de oi si o mare parte dintre ei au obtinut aprobarea de la statul roman de a se stabili in Cadrilater. Inainte de a emigra in Romania (Cadrilater), pentru o scurta perioada, s-a stabilit cu familia in satul Gramoticova, intr-una din casele parasite. In aceasta localitate exista scoala cu predare in limba romana. Tot aici a intalnit si copii care urmau cursurile Scolii superioare comerciale romane din Salonic. A avut unele promisiuni de a continuie studiile la Salonic, dar in cele din urma a fost refuzat si a fost nevoit sa-si continuie studiile tot in limba greaca in satul Horopani. La maturitate isi amintea cu nedumerire afirmatia enigmatica a invatatorul grec Reppos "invata limba greaca si franceza. Ti-am dat Noul Testament... baza culturii tale va fi greaca". Probabil ca era uimit de dorinta ce o manifesta pentru citit si de puterea sa de memorizare.

    La Gramoticova a reusit sa obtina unele manuale in limba romana pe care le-a studiat singur. Era nemultumit ca nu a fost primit la o scoala romaneasca. Din dorinta de a-si continua studiile si-a influientat familia sa emigreze cu totii in Romania, asa cum facusera multe alte familii de aromani cu cativa ani inainte. Implinise daja 14 ani cand au sosit în Cadrilater.

    S-au stabilit in satul Matlimchioi. Aici au urmat alte greutati. Era nevoit sa lucreze in gospodaria proprie pentru a supravetui, datorita faptului ca tatal sau era bolnav de tuberculoza. S-a imprietenit cu Musin, un adolescent tatar, care cunostea si turca dar vorbea greu limba romana. Pentru a se intelege mai usor, Caratana a invatat limba turca vorbita de Musin. Desi era nevoit sa lucreze la munca campului, era mereu cu gandul la scoala, sa studieze. A descoperit "Biblioteca pentru toti" si din micile economii isi cumpara carti la un pret accesibil unui adolescent sarac.

    Tristetea il coplesa pe viitorul poet. Nici in Romania, unde si-a pus atatea sperante ca va putea urma o scoala, nu si-a putut realiza visele. Ca orice tanar isi faurea vise. Isi aducea aminte de gandurile din copilarie. Uneori s-a visat o fatza mare bisericeasca, un luptator pentru biserica lui Hristos, dar treptat, treptat a ajuns sa nu mai creada in Iisus si acest lucru il durea cumplit. Alte ori a visat, in zadar, sa devina un mare om de stat grec, care sa repare rusinea infrangerii din Asia Mica si sa intinda hotarele Greciei, spre rasarit pana la Kokkini Milia. In final i-a ramas numai visul de a continua scoala dar si acest vis parea irealizabil. Implinise deja 20 ani. De multe ori lasa treburile gospodariei pentru citit, desi era neinteles de familie. Este perioada cand au aparut si primele poezii.

    Era constient ca ramanand izolat in satul Matlimchioi nu-si va putea insusi corect limba romana. Apreciindu-i talentul, cativa cetateni din Bazargic, l-au ajutat sa ajunga in Bucuresti pentru a urma o scoala la cursuri serale. O persoana, cu stare, urma sa il ajute sa primeasca o bursa la liceul seral, dar a uitat repede de promisiune. A cerut ajutorul altor personalitati aromane, dar totul a fost in zadar. In cele din urma, prin Societatea de cultura Macedo-Romana, ajunge la Scoala de arte si meserii din Oltenita. Si aici a intampinat multe greutati deoarece nu avea certificat de nastere, de absolvirea a scolii primare etc. Era apreciat insa pentru talentul lui literar si pentru dorinta lui pentru studiu. Avea acces permanent la biblioteca personala a directorului scolii. Continua sa citeasca. Citea orice, dar s-a apropiat mai mult de poezie. De multe ori, la maturitate, se intreba de ce a cautat poezia, chiar de cand a inceput sa citeasca, dar niciodata nu a gasit un raspuns la aceasta intrbare. In aceasta perioada cateva din poeziile sale au aparut in revista Cele trei Crisuri. Era chemat sa recite din poeziile sale la diverse festivitati organizate in orasul Oltenita. Unul din profesori a remarcat: "Caratana nu a venit aici sa invete meserie. El a venit sa invete carte".

    Ca autodidact si-a însusit temeinice cunostinte din literatura universala, în special din literatura româna si greaca, dar si cunostinte de filozofie si istorie universala. Tanar fiind cunostea limbile greaca, franceza si turca. Chiar daca urma o scoala de meserii, viitorul poet era multumit deoarece avea posibilitatea de a se instrui.

    In primavara anului 1937 si aceasta posibilitate de a-si completa cultura a luat sfarsit. A primit ordin de incorporare pentru satisfacerea stagiului militar. Poezia voia sa dea divort de persoana Caratana, insa el nu va accepta acest divort. Desi este nevoit sa cunoasca rigorile vietii de militar pentru care nu avea nici o inclinatie, in armata va continua sa scrie cantece de mars, poezii pentru diverse festivitati (depunerea juramantului, serbari nationale, etc.)

    Anul 1940 il gaseste in armata. Urmeaza o perioada cu mari framantari politice in tara, dar si cu probleme grave pe plan extern , printre care si cedarea Cadrilaterului. Pentru a-si muta gospodaria din Cadrilater a primit un concediu de cateva luni, perioada in care si-a stabilit familia in localitatea Cogealac, in judetul Constanta.

    In aceasta perioada a fost contactat de catre un membru al Miscarii legionare, dar l-a refuzat sub pretxtul ca el nu are veleitati politice si ca este lipsit de spirit revolutionar. Recunoaste ca in primii ani de dupa emigrarea in Cadrilater, citind ziarele vremii, s-a simtit atasat de ideile Codrenilor si se ruga pentru reusita in alegeri a lui Zelea Codreanu, dar niciodata nu a depus o activitate politica, deoarece nu-si formase o convingere politica precisa.

    Din cauza evenimentelor concediul militar a fost suspendat si a fost nevoit sa se prezinta din nou sub arme.Facea parte din Regimentul 4 graniceresc, folosit in interiorul tarii pentru paza zonei petrolifere din Valea Prahovei si putea sa ramana in spatele frontului. I-a incoltit, insa, ideea sa plece pe front pentru eliberarea Basarabiei, un act de natura donquijoteasca. In acest sens a cerut sa fie varsat la Batalionul 6 vanatori de munte, dar pentru a se realiza transferul a fost nevoit sa declare, in fals, ca este mai tanar cu un an. In aceasta perioada a vazut multe nedreptati, multe aranjamente, pentru ca cei cu relatii sa nu plece pe front. Sefii lui s-au opus transferului si au vrut sa-l retina dar el fiind un idealist, nu a renuntat la ideea sa de a se jertfi pe front.

    A plecat la razboi, in directia Crimeia. Din tren a cunoscut mizeriile razboiului, vazand o multime de cadavre de soldati sovietici, intrate in putrefactie, tunuri si tancuri abandonate pe teren. Urmeaza marsuri zilnice, inoptari sub cerul liber,in frig, la inceput fara a se intalni cu inamicul. Dar aceasta situatie nu a durat mult si impreuna cu camarazii sai a avut parte de multe lupte crancene, cu multe pierderi de vieti omenesti de ambele parti. Mai tarziu va descrie, cu multa sensibilitate, in poeziile sale luptele de la cota 102, faptele de sacrificiu ale camarazilor sai: Petruta Nicodim, Jurca Aurel, Avram Vasile, s.a. Conditiile de trai erau inumane, uneori erau nevoiti sa ramana mai multe zile, pe pozitiile fixate, in frig, noroi, cu paduchi, de multe ori fara munitie si fara hrana. De nesuportat era faptul ca-si pierdea camarazii de lupta si nu putea face nimic. A vazut si cazuri de automutilare pentru a scapa de ororile razboiului. Dar el venise pe front la cerere, trebuia sa reziste.

    In luna mai 1942 este ranit si a ramas abandonat pe campul de lupta. Tocmai cand socotea ca nu mai era nici o salvare si se impacase deja cu soarta, a fost gasit de doi soldati care s-au sustras din lupta si erau in retragere. Pentru el razboiul se terminase, plaga era prea mare ca sa mai poata lupta. A revenit in tara dupa doi ani de lupta pe front. Era afectat de faptul ca desi luptase in calitate de comandant de pluton, ales la cerea soldatilor, apoi a condus compania in plin atac, a cucerit o creasta pentru reocuparea pozitiei pierdute, s-a expus ca tragator la pusca mitraliera desi el era comandant, fiindca nimeni altul nu se oferea, etc, s-a intors acasa fara nicio decoratie. A fost 'rasplata' protestului, fata de superiorul sau, pentru nedreptatile pe care le vedea zi de zi pe front.

    Dupa terminarea razboiului s-a angajat ca secretar in comuna Cogealac.A fost propus sa fie primarul comunei, apoi sa urmeze o scoala superioara a Partidului Comunist dar a refuzat. A acceptat in schimb sa se intalneasca cu unele persoane care au facut parte din Miscarea legionara, fapta pentru care va avea mult de suferit.

    Este arestat prima data in anul 1948, dar neavand motive de condamnare, dupa anchete si batai cumplite a fost eliberat dupa cinci luni de arest preventiv.

    A continua insa sa fie urmarit de regimul comunist si a fost din nou arestat. Dupa ancheta de la Bucuresti si Timisoara a fost condamnat la sase ani inchisoare corectionala pe care i-a executa la inchisorile de la Vacaresti, Canalul Dunare - Marea Neagra, Margineni, Gherla, A fost eliberat dupa cinci ani, dar in comuna Cogealac se simtea izolat. Pentru a nu avea complicatii satenii il evitau. Cu greu s-a angajat sa lucreze ca muncitor necalificat la intretinerea caii ferate. Era nemultumit observand, ca atunci cand cineva dorea sa i se adreseze, se uita mai intai in jur sa se convinga ca nu este vazut de nimeni. In inchisoare era iubit si apreciat, in libertate nu. In plus, trebuia sa se fereasca si de turnatori. Se gandea sa plece in tara, sa lucreze pe santierele de constructii, undeva unde nu era cunoscut. In aceasta perioada a fost chemat la organele de securitate si i s-a facut propunerea de a deveni informator al lor. A fost amenintat ca daca va refuza, va fi din nou arestat. A refuzat categoric colaborarea si a acceptat sa fie rearestat.

    Neavand motive pentru a fi arestat, pentru ca a refuzat colaborarea cu securitatea, a fost pedepsit cu fixarea unui domiciliul obligatoriu in localitatea Movila Galdaului din Baragan. Era anul 1955. Pentru a se intretine a lucrat la Gostat-ul din comuna Pietroiu, apoi la sectorul zootehnic din localitate. Lipsa apei de baut era un calvar. Viata era mai grea decat la puscarie, dar era multumit ca avea posibilitatea sa mai citeasca, sa se ocupe si de poezie.

    Nu a fost lasat sa fie multumit. Militia l-a anuntat ca trebuie sa se mute in comuna Rachitoasa, o localitate limitrofa cu regiunea Braila. Nu avea mijloace de transport pentru a-si muta strictul necesar, erau necesare alte lucrari pentru amenajarea spatiului de locuit intr-una din casele parasite si inundate dar mai ales sa caute alt loc de munca. Din nou cu roaba, harletul si cu lopata ca la Canal, dar si cu cititul si cu poezia, multe din poemele sale fiind inspirate si din perioada traita in campia Baraganului. Tot in aceasta perioada si-a perfectionat cunostintele de limba franceza si a inceput sa invete si limba germana, cu ajutorul unui dictionar (cu gramatica) imprumutat.

    Nu a fost lasat sa-i fie bine. A fost vizitat de mai multe ori de oameni ai securitatii care i-au facut propuneri de a colabora cu ei, dar de fiecare data a refuzat. La un moment dat a fost chemat la Constanta la alte anchete, fiind sicanat sa spuna ce nu a spus la anchetele anterioare, desi nu mai avea nimic de spus. In realitate scopul acestor anchete era sa-l determine sa devina informatorul securitatii. Datorita presiunilor si a unui moment de slabiciune a acceptat sa semneze un angajament, insa nu a facut nici un raport informativ pentru cineva si dupa putin timp s-a prezentat, din proprie initiativa, la organele de securitate, solicitand sa fie arestat, deoarece nu mai era de acord sa-si indeplineasca sarcina de informator. Nu a fost arestat, securitatea neavand alte motive sa o faca. A revenit la Rachitoasa, eliberat de povara angajamentului. In comuna printre DO-isti au aparut, deja, suspiciuni ca ar fi informator si acest lucru l-a afectat in mod deosebit, desi securitatea il lasase in pace.

    Numai pentru o perioada.A fost instiintat ca trebuie sa-si mute din nou domiciliul,a treia oara, de data aceasta in comuna Latesti. Vazusera ca se rostuise un pic si trebuia pedepsit.Alta mutare, din nou trebuia sa-si amenajeze o locuinta si sa caute alt loc de munca. Dupa o perioada de timp este chemat la postul de militie din comuna unde era asteptat de doi agenti de securitate, care au reluat vechile propuneri de a deveni colaborator al organelor de represiune. A refuzat categoric si de aceasta data si nu dupa mult timp a fost rearestat.

    Evenimentul acestei a treia incarcerari se petrece in anul 1957, dupa evenimentele din Ungaria. Din nou izolare, lanturi, anchete si propuneri de colaborare. Chiar si in aceste momentele grele nu a incetat sa se gandeasca la poezie pe care o considera fiica sa, mostenitoarea numelui Caratana. Dupa terminarea anchetei a studiat dosarul si a putut constata ca faptele pentru care a fost invinuit nu erau grave deoarece pentru aceste fapte a fost condamnat prin procesul anterior si se astepta sa se intoarca din nou la domiciliul obligatoriu din Baragan insa a fost condamnat la 24 ani, deoarece era socotit un element dusmanos noului regim. Urmeaza inchisorile Jilava, Aiud (incepand din anul 1962, aici a inceput un proces de 'reeducare' a detinutilor) si in final colonia de munca Salcia din Insula Brailei. Este eliberat din inchisoare in anul 1964 odata cu gratierea generala a detinutilor politici.

    Dupa eliberarea din detentie s-a stabilit in Constanta si a lucrat ca simplu muncitor la diverse lucrari de constructii. In timpul liber s-a ocupat de poezie. Nu gresim daca afirmam ca viata lui a fost închinata numai poeziei. In numele poeziei era in satare sa sacrifice orice. Si-a rescris poeziile 'scrise' initial in memorie din lipsa creionului si a hartiei in perioada in care se afla ca locatar al inchisorilor comuniste. A continuat sa scrie si altele. In final poezia sa a invins. A debutat editorial in unul 1972 la editura Cartea Romaneasca, gratie aprecierii valorii poeziei sale de catre marele carturar Mircea Ciobanu. Au urmat: Lana de aur-1975, Inscriptii rupestre-1981, Asteptu soarile-1985 (in dialectul aroman), Arbori-1989. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1979. Desi nu a fost un rasfatat al criticii literare, poemele sale au fost apreciata, in revistele de specialitate aparand multe ecouri favorabile.

    S-a stins din viata la data de 19 octombrie 1992. Reusise insa sa-si asterne pe hartie, amanuntit, cele mai importante momente din viata sa. Din aceste insemnari autobiografice care au aparut in volumul Memorii ghetsimanice in anul 2000, la editura ExPonto redam cateva randuri:"Numai durerea m-a determinat sa descopar poezia. Dupa atâtea esecuri, simteam nevoia sa plâng, ori nu poti plânge mai bine decât numai prin poezie. Prin poezie plânsul se transforma în cântec. Poezia am descoperit-o mai târziu. Fusesem nevoit sa o descopar. Când am pierdut orice speranta de a urma o scoala superioara, ma rugai de poezie sa-mi deschida caile ei, sa ma primeasca în altarul muzelor."

    Postum, au mai aparut si volumele de versuri: Pod peste legenda-1993, Cuvinte de lut-2000, Dialog cu neantul-2001, precum si o antologie de versuri alese din toate volumele publicate intitulata Lampadoforie, volum care a aparut in anul 2009.